Închide ochii! Imaginează-ți cum firicele calde de nisip ți se strecoară printre degete, cum valurile Mediteranei îți încântă auzul, cum razele soarelui ți se coboară pe chip, orbindu-te parcă, împrejmuindu-ți trupul cu o îmbrățișare armonioasă plină de căldură. Așa-i că te-am teleportat în minunata Grecie chiar și pentru câteva secunde?
Trăim într-o lume în continuă mișcare și schimbare și puțini dintre noi mai apreciem lucrurile mărunte precum lumina zilei sau razele soarelui.
Tu știai că oamenii din Grecia Antică, mulțumeau pentru fiecare rază de soare, pentru lumină și caldură și se rugau unei zeități solare?
Ei bine, în cele ce urmeaza, noi ne propunem să-ți facem cunoștință cu însuși zeul Soarelui, Apollo. Citește în cotinuare și descoperă adevarata poveste despre zeul Apollo. Scutură-ți nisipul de pe tălpi și haide să pornim împreună pe urmele zeului luminii!
Apollo sau Apollon, unul dintre cei 12 zei olimpieni reprezintă una dintre cele mai importante și totodată, cele mai complexe zeități din mitologia greacă.
Zeul Apollo, reprezintă o figură controversată a olimpienilor, zeu al contrastelor, fiind zeu al adevărului și totodată al profeției, al vindecării și totodată al răspândirii bolilor, reprezentare a soarelui și luminii.
Fiu al zeiței Leto și al lui Zeus, se naște pe o insulă, ferit de ura ce Hera o nutrea mamei sale.
Se naște pe o bucată de pământ ce plutea liberă în valuri, după nouă zile și nouă nopți de dureri mama sa dându-i naștere întai surorii sale Artemis și apoi lui.
Vine pe lume nedorit de soția tatălui său, la șapte zile distanță de sora sa Artemis, dificultatea cu care zeul Apollo vine pe lume simbolizând străduința și efortul ce trebuie depus pentru reușită.
Este forțat să-și apere sora și mama de intenția nemiloasă a Herei, la doar câteva zile de la naștere intrându-și în atribuțiile divine prin omorârea temutului șarpe Python.
Ἀπόλλων sau Apollōn este zeul grec al luminii și al zilei, însă i se mai spunea și Phoebus, nume care însemna radiant, luminos.
Zeitate polivalentă, activă în mai multe arii de activitate precum: muzica, medicina, arta și profețiile, patron al cântăreților, pedepsindu-i sever pe cei ce voiau să concureze cu el în domeniul muzicii, răsplătindu-i cu generozitate pe cei care se închinau lui, totodată zeu vindecător sau răzbunător ce poartă săgeți aducătoare de moarte, fiu de zeu și nepot de Titan.
Reprezentat ca ținând în mână lira și arcul cu săgeți, purtând o tolbă cu săgeți, corbul, pasărea sa sacră, razele izvorându-i din creștetul capului precum cele ale soarelui, purtând cunună de lauri, zeul Apollo, are la rându-i o viață destul de tumultoasă deși ai crede că zeii nu au neplăceri și toate le merg „ca pe roze”, iată că zeul soarelui și al luminii, nu se „scaldă” doar în lumină și-ntr-o continuă feerie, fiind unul dintre personajele mitologiei grecești ce experimentează durerea pierderii ființelor dragi, decepțiile în dragoste ori exilul printre muritori ca urmare a neascultării.
Apollo – originea numelui
După cum v-am obișnuit, trebuie să analizăm numele zeilor despre care vorbim pentru că nimic nu este la voia întâmplării în Grecia! Fiecare nume are o semnificație, iar zeul Apollo nu face excepție de la această regulă. Ἀπόλλων sau Apollōn este zeul grec al luminii și al zilei, însă i se mai spunea și Phoebus, nume care însemna radiant, luminos. Coincidență sau nu?
Portretul și simbolurile lui Apollo
În descrieri, dar și în portrete, Apollo apare ca un tânăr zeu în plină putere, fără barbă. Apollo era imaginea ideală de kouros, tânăr fecior, frumos, atrăgător și puternic. Părul său blond, buclat, dar și privirea senină îi dau o notă adolescentină. Principalele sale simboluri erau arcul și lira, reprezentante perfecte ale puterilor sale. Arcul simboliza priceperea sa vânătorească, abilitatea cu care el putea să tragă la țintă, iar lira vorbea de la sine despre muzica pe care zeul o putea cânta. Ambele obiecte puteau ajunge la ținta aleasă de zeu – fie pentru a face rău fizic cu arcul, fie pentru a-l atinge direct la suflet pe ascultător, în cazul lirei.
Care erau puterile lui Apollo?
Fiul lui Zeus, Apollo, era asociat cu soarele și lumina. Sora sa geamănă, Artemis, era zeița vânătorii și a lunii. Totodată, el a fost zeul artelor, al muzicii și al profețiilor, dar și al vindecării. În ceea ce privește puterea medicinei, zeul se putea juca cu starea de sănătate a oamenilor. Când era onorat așa cum se cuvine, el oferea sănătate, însă, dacă era înfuriat, boala lua locul fericirii și a lipsei de griji. Totodată, el i-a învățat pe muritori tainele vindecării. Pe Muntele Olimpului, Apollo era cel care îi încânta pe zei cu muzica sa. În timpul petrecerilor, muzica zeului răsuna peste tot: până și zeii se opreau să asculte sunetele ce încântau urechea.
Apollo și Artemis
Apollo și Artemis, zei ai Olimpului, au fost gemeni. Amândoi erau foarte iscusiți în arta războiului, fiind buni țintași. Se spune că amândoi aveau o abilitate de a dispărea din vedere – Artemis se putea dizolva, practic, printre copacii ce îi înconjurau, iar Apollo dispărea în Hiperboreea. Poporul acesta, Hiperboreea, în Grecia Antică, se considera a fi unul perfect, atât datorită oamenilor săi, cât și al amplasării propriu-zise. Soarele era cel care încălzea pe tot parcursul zilei, iar pomii erau mereu roditori. Unii ar spune că acest loc ar fi chiar Tracia. 😊
Cele mai cunoscute mituri
După Zeus, cel mai iubit zeu al Olimpului era Apollo, fiul său. Prin urmare, nu puține sunt miturile care îi au pe acesta în centrul atenției. Mai jos găsești câteva dintre cele mai cunoscute legende.
Insula Delos
Apollo s-a născut din iubirea lui Zeus și a titanidei Leto. Aflând și despre această aventură, Hera, soția lui Zeus, vrea să se răzbune și interzice adăpostirea lui Leto. Așadar, mama zeului a tot rătăcit mult timp în căutarea unui adăpost, însă acest lucru devenea, de la o zi la alta, imposibil. Poseidon a fost cel care s-a îndurat și, din valurile mării, a scos la iveală insula Delos. Aici, după nouă zile și nopți de agonie, Leta i-a născut pe Apollo și Artemis.
Despre insula Delos, poți citi aici. Să fie oare aceasta viitoarea ta destinație de vacanță?
Python
Un personaj mitologic interesant este Python, șarpele sau dragonul, după cum cred unii, care trăia în centrul pământului. Această creatură a fost trimisă de Hera pe urmele lui Leto, mama zeului Apollo. Crescând, zeul căuta răzbunare și a pornit pe urmele șarpelui care i-a terorizat mama. Ajuns pe Muntele Parnas, găsește creatura și o ucide cu săgețile din arcul său. Pentru a sărbători această victorie, Apollo organiza, începând de atunci, Jocurile Pythice.
Dafne
Fiind un zeu de o frumusețe aparte, Apollo avea la picioarele sale atât femei, cât și bărbați. Putea avea pe oricine dorea și fără multe eforturi. Tocmai de aceea, când a fost refuzat de Cassandra, acesta nu a putut accepta asta și a pedepsit-o, făcându-i pe oameni să nu mai creadă în profețiile sale.
Cea mai cunoscută iubire a sa a fost însă cea pe care i-a purtat-o lui Dafne. Deși o plăcea foarte mult, înaintea lui ajunsese Leucipus, fiu al unui rege. Acesta deja făcuse primii pași spre cucerirea lui Dafne și, deși aceasta evita bărbații, prințul se deghiza în femeie pentru a-i fi aproape. Gelos, Apollo o convinge pe Dafne să facă baie în râu cu a sa prietena și, în acest fel, Leucipus este demascat.
Simțindu-se păcălită, Dafne poruncește ca acesta să fie omorât și Apollo începe să-și pună în aplicare planul său. Nimfa, însă, se teme de el și fuge, rugându-se de tatăl său, râul Peneu, să o salveze. Acesta îi ascultă rugămințile disperate și o ajută, transformând-o în laur. Apollo vede toată această întâmplare și se va mulțumi doar să sărute copacul și să-și facă o coroană din frunze de laur. Astfel, cununile viitorilor campioni vor fi și ele împletite cu aceste frunze magice.
Zeul Apollo între iubire împartășită și iubire imposibilă
„A iubi nu înseamnă a ne privi unul pe celalalt, ci a privi amandoi în aceeași direcție”, asta ne spune Antoine de Saint Exupery.
Iată că zeul Apollo pendulează între iubirea împărtășită și cea imposibilă, fiind prins într-o serie de conjuncturi mai puțin fericite în poveștile sale de dragoste.
Unul din miturile renumite al cărui protagonist este însuși zeul Apollo, este cel al iubirii ce acesta o purta nimfei Defne.
Zeul Apollo era imaginea ideală de kouros, tânăr fecior, frumos, atrăgător și puternic. Părul său blond, buclat, dar și privirea senină îi dau o notă adolescentină. Principalele sale simboluri fiind arcul și lira, reprezentante perfecte ale puterilor sale. Arcul simboliza priceperea sa vânătorească, abilitatea cu care el putea să tragă la țintă, iar lira vorbea de la sine despre muzica pe care zeul o putea cânta. Ambele obiecte puteau ajunge la ținta aleasă de zeu fie pentru a face rău fizic cu arcul, fie pentru a-l atinge direct la suflet pe ascultător, în cazul lirei.
Apariția învăluită în strălucire, cântul mlădios la lira, așa numita aparență kouros și statutul de divinitate îl făceau pe zeul Apollo, un bărbat de nerefuzat, însă, nu oricine iși dorea o viață alături de el.
Drept mărturie stă și mitul conform căruia, zeul se îndrăgostește iremediabil de nimfa Defne, cea mai frumoasă fată a lui Peneus, fire liberă, ce trăia în pădure departe de ochii prădători ai bărbaților.
Apollo, zeul cu plete de aur, se îndrăgostește iremediabil de mândra nimfă, ca urmare a unei dispute între el și micul Eros, zeul iubirii, ce-i întoarce moneda aroganței săgetându-l cu săgeata ce „rănește inima și trezește dragostea”. Joc în care intră și frumoasa nimfă, pe care Eros, o săgetează cu săgeata ce ucide dragostea.
Astfel că, în momentul în care cei doi se întâlniră, zeul Apollo se îndrăgosti pe loc iar nimfa Defne, fugi de îndată ce-l văzu, pesemne că săgețile răzbunătorului Eros iși făcuseră efectul.
Zeul cu plete de aur alergă după tânăra nimfă în încercarea de a o opri, însă aceasta fuge din ce în ce mai tare rugându-l pe tatăl său să-i ia înfățișarea, iar pământului să se deschidă și să o înghită. De îndată frumoasa Defne înțepeni, o coajă de copac îi învălui trupul, părul se transformă în frunziș iar brațele se transformară în ramuri. Se prefăcuse în dafin (laur).
Tânărul Apollo, zeul luminii trăi o suferință de nedescris, respins de cea de care era îndrăgostit și pe care și-o dorea soție. Luă în schimb din frunzișul dafinului și țesu o coroană de laur, și-o puse pe cap și își jură că va face ca acest copac să rămână veșnic verde, ca semn de iubire, prețuire și respect pentru frumoasa Defne, prima și marea sa dragoste.
De aici și coroana de lauri, ce se acorda de către grecii antici cu prilejul câștigării Jocurilor Olimpice, ori a evoluției.
Continuăm seria poveștilor de dragoste al căror protagonist principal este zeul Apollo, și ajungem la iubirea pentru o muritoare, Coronis, fiică a lu Flegias. Fiind o iubire interzisă de data aceasta întrucât tatăl fetei se împotrivea iubirii dintre un zeu și fiica sa, astfel că, acesta decide să își căsătorească fiica cu un muritor, plănuindu-i nunta.
La aflarea veștii, Apollon, decide să împiedice căsătoria și o omoară pe frumoasa Coronis, însă nu înainte ca aceasta să dea naștere unui băiat, fiul său, Asclepio, deținător al artei tămăduirii.
Aceasta moare săgetată de Artemis, plătind astfel pentru infidelitatea față de zeul Apollo.
O altă poveste “încâlcită” de dragoste este aceea a zeului Apollo cu Hyakinthos (Hyacinthus), un prinț spartan, tânăr și frumos. Și cum frumuseții se datorează numarul mare de pretendenți, și în cazul acesta, tânărul spartan era iubit nu doar de zeul Apollo ci și de Zephyrus, care se lasă mânat de gelozie.
Conform versiunii din mitoloia greacă, zeul Apollo împreună cu Hyacinthus exersau aruncarea discului, când, orbit de gelozie, Zephyr (vântul de apus) începu să sufle făcând ca discul să se îndrepte către Hyakinthos, omorând tânărul prinț.
Înnebunit de durere, Apollo îi interzice lui Hades să-l ia pe tânăr și transformă sângele acestuia în zambile. Însemnate cu inscripția “ai”, zambilele stau mărturie și în ziua de astăzi, lacrimilor și durerii trăite de însuși zeul Apollo.
Viața sa amoroasă continuă în schimb, zeul soarelui fiind foarte aproape de căsătorie cu prințesa Marpessa. Prințesa care la rându-i era de o frumusețe încântăoare, însă căreia nu îi era permisă căsătoria, tatăl său fiind foarte posesiv. Într-un final, aceasta alege un muritor pentru a-i fi soț și astfel, Apollo, zeul luminii, nu reușea sa deslușească misterul finalurilor tragice în poveștile sale de dragoste.
Adaugăm în lista personajelor de care zeul Apollo se îndrăgostește și pe Cassandra, fiică a lui Priam și a Hecubei, căreia îi promite darul de a prezice viitorul, însă pentru asta, ea trebuia să i se daruiască.
Initial aceasta acceptă condiția, primi lecțiile zeului și odată învățată, refuză să-și mai respecte pactul făcut cu acesta, astfel că, zeul Apollo se razbună blesemând-o ca nimeni să nu creadă profețiile sale.
Drept mărturie stau profețiile făcute de aceasta și care, nu au fost luate în seamă precum: venirea lui Paris, ea prezice că acesta va aduce ruina cetății, la întoarcerea acestuia cu Elena ea prezice că răpirea fetei are să ducă la distrugerea Troiei, fiind cea care s-a opus vehement ideii de a se introduce calul de lemn în cetate.
Apollo, zeul atotputernic a iubit muritoare, nimfe și chiar tineri, de fiecare dată lăsându-se fascinat de frumusețea izbitoare a acestora și deși finalul poveștilor sale de dragoste nu era unul fericit, divinitatea se face remarcată prin puterea de a „clădi” dintr-o conjunctură nefericită, ceva frumos precum coronița de laur ori inmiresmata zambilă, salvarea copilului său din pantecul lui Coronis deși aceasta îl trădează și transformarea acesteia în Constelația “Corbul”, după ce aceasta moare.
Cu toate acestea, se pare că Apollon, deși vindecator al altor suflete, nu reușește să-și aline propria-i suferință în dragoste.
Din nenumăratele aventuri pe care zeul Apollo le experimetează, rezultă trei copii:Asclepius, Troilus și Orpheus.
Zeul Apollo, darul clarviziunii, profeției și oracolelor
O caracteristică dominantă a zeului cu plete aurii era sinceritatea, fiind supranumit și „zeul adevărului”, primind astfel, darul clarviziunii, profeției și al oracolelor.
Se spune că, una din sarcinile zeului nou nascut, zeul Apolo, a fost aceea de a-și întemeia altarul oracolului. Căutând locul perfect, Apollo a ales Telphousa, însa nimfa de acolo, nu era de acord, trimițându-l la Muntele Parnassos unde era amenințat de monstrul Python, pe care l-a și ucis, urmându-i mai apoi nimfa.
Se spune că se transformă într-un delfin și ajunge la Delphi, unde le spune oamenilor că în cazul în care vor construi un altar și vor aduce ofrande, atunci el le va vorbi și le va spune viitorul.
Asta se și intamplă. Așa ia naștere oraculul de la Delphi, în frunte cu preoteasa Pythia, desemnată de înuși zeul Apollo. Aceasta având puterea de a intra în transă și de a spune profeții.Se spunea că templul era ridicat pe o crevasă care ducea în lumea de dincolo.
Astfel că aici veneau mii de pelerini pentru a o consulta pe Pythia, prin gura căreia vorbea zeul Apollo, spunându-le ce avea să se intample în viitor, ce destin vor avea, pe cine vor lua de soț sau de soție, și data și împrejurările mortii.
În schimbul îndrumării, solicitanții plăteau o taxă apoi sacrificau un animal, oracolul reprezentând astfel o afacere antică.
Zeul Apollo era de asemenea văzut ca fiind un purificator, astfel că, oameni ce comiseseră crime precum fratricid sau patricid, își căutau curățarea sufletului în fața divinității.
Zeul luminii avea o privire atât de pătrunzătoare încât cunoștea viitorul și îl și etala, zeul Apollo știind din prima ce iși doreau să știe solicitanții săi.
Se spune că de cele mai multe ori profețiile sale excelau, atragând astfel mii de credinciosi în sanctuarul său din Delphi, dar și că uneori, oracolele divinității dădeau greș, fiind astfel inșelătoare. Se credea că zeul Apollo, dorea să-și arate atotputernicia și că libertatea divină e capabilă să treacă peste bunăvoința oamenilor.
După altarul de la Delphi au urmat: oracolul Ismenios Apollon, Ptoios Apollon, Apollon Abai, Didymios Apollon, Apollon din Pergamon sau oracolul din Klarios.
Zeul Apollo este totodată și zeul armoniei, inventând astfel muzica și poezia, acesta apare înconjurat de muze nedespărțit fiind de liră, instrument muzical oferit de Hermes.
Apollo a fost un zeu foarte îndrăgit, atât de zei, cât și de oameni. De aceea, multe temple îi vor fi închinate și sunt demne de a fi vizitate chiar și în ziua de astăzi. Poți vedea cu ochii tăi locuirile unde oamenii se adunau și se rugau acestui zeu. Poți începe cu o excursie pe insula Delos sau să vizitezi templele și sanctuarele închinate zeului. Sanctuarul lui Apollo din Delfi este unul dintre cele mai cunoscute, introdus fiind chiar în Patrimoniul UNESCO. La fel de important este și Templul lui Apollo din Bassae, fiind relativ într-o stare bună.
Fiul lui Zeus, Apollo, era asociat cu soarele și lumina. Sora sa geamănă, Artemis, era zeița vânătorii și a lunii. Totodată, el a fost zeul artelor, al muzicii și al profețiilor, dar și al vindecării. În ceea ce privește puterea medicinei, zeul se putea juca cu starea de sănătate a oamenilor. Când era onorat așa cum se cuvine, el oferea sănătate, însă, dacă era înfuriat, boala lua locul fericirii și a lipsei de griji. Totodată, el i-a învățat pe muritori tainele vindecării. Pe Muntele Olimpului, Apollo era cel care îi încânta pe zei cu muzica sa. În timpul petrecerilor, muzica zeului răsuna peste tot: până și zeii se opreau să asculte sunetele ce încântau urechea.
Remarcăm însă și în cazul zeului soarelui, dominanta umană, în contextul în care zeul Apollo se lasă mânat adeseori de trăiri spcifice mai degrabă muritorilor precum: invidie, nu suporta să aibă concurentă, seducător, plin de sine, cu sete pentru recunoaștere și apreciere, egocentrism.
Mitologia greacă fiind o serie de mistere ce asteaptă să fie deslușite, de noi, muritorii zilelor noastre.
Pornește și tu în călătoria spre zeii Olimpului, alege să vizitezi țara zeilor Olimpului și învață alături de noi limba zeului Apollo!
Cadouri către Apollo
Apollo a fost un zeu foarte îndrăgit, atât de zei, cât și de oameni. De aceea, multe temple îi vor fi închinate și sunt demne de a fi vizitate chiar și în ziua de astăzi. Poți vedea cu ochii tăi locuirile unde oamenii se adunau și se rugau acestui zeu. Poți începe cu o excursie pe insula Delos sau să vizitezi templele și sanctuarele închinate zeului. Sanctuarul lui Apollo din Delfi este unul dintre cele mai cunoscute, introdus fiind chiar în Patrimoniul UNESCO. La fel de important este și Templul lui Apollo din Bassae, fiind relativ într-o stare bună.
Despre Apollo, dar și alți zei ai Greciei Antice găsești aici mai multe!
După cum vezi, multe sunt motivele pentru a învăța limba greacă. Îți poate folosi la un job nou, poți să te pregătești pentru a conversa în vacanțe sau chiar te poți muta într-una dintre cele mai frumoase colțuri ale lumii – Grecia. Sau poate vrei să citești varianta originală a mitologiei grecești. 😊 Cert este că, încă de prima lecție, greaca te va cuceri!
Te invit să citești aici și partea a II-a a acestui articol. Te aștept și la cursurile online de limbă greacă unde (spun participanții, nu ne lăudăm noi!) lecțiile de gramatică și vocabular se împletesc perfect cu micile prelegeri de istorie și cultură.
