Blog

Corfu – Insula fermecata

Urmează să citiți o poveste autentică despre cum am ajuns să iubesc și mai mult Grecia, dar și cum am început să învăț limba greacă.

Dacă ați ajuns să citiți acest articol, cu siguranță sunteți pasionați de călătorii, de mare și…de Grecia! Și cu siguranță nu alegeți ca destinație Grecia doar pentru că este o soluție convenabilă în clasamentul celor care aleg să cutreiere lumea, atâta timp cât îi savurați frumusețea unică. De-a lungul timpului am avut bucuria să cunosc mai multe locuri deosebite pe tărâmul elen, de la vibranta Atena cu templele ei, până la Muntele Olimp cu misterele Zeilor, de la fascinanta Creta cu rezervații de palmieri, întinderi roșiatice vegheate de capre și lagune care iți taie respirația până la popularul Thassos, ori  Zakynthos cu turcoazul ireal al Mării Ionice. În general, când mă gândesc la vacanță, sinapsele produc instant imaginea insulelor grecești și se activează το ελληνικό καλοκαίρι (vara greceasca)  –  o frecvență însoțită neapărat de καφέ φραπέ, θάλασσα, ελληνικό μουσική sunetul cicadelor și tooooot soiul de specialități culinare, care de care mai gustoase, γύρος, σουβλάκι, χωριάτικη, τσίπουρα și altele…

Ελληνικό καλοκαίρι

Astăzi însă vreau sa va vorbesc despre Corfu (in grecește Κέρκυρα), locul în care am ales să petrecem vacanțele în ultimii doi ani, loc în care simt ca s-a produs o conexiune, una care întrece orice explicație legată de frumusețe, cultura, plaje, relaxare…Corfu are acel  je ne se quoi și mă trimite cu gândul la Antoine de Saint Exupery care scria în “Micul Print” că ,,vedem clar doar cu inima. Tot ce e esențial e invizibil pentru ochi”. E un loc în care simți că ai mai fost într-o altă viată și ai o siguranță de neclintit că vei mai reveni în cea prezentă, un loc care e acasă, deși e la sute de kilometri depărtare de adresa ta din buletin.

Nu m-a surprins să citesc mai târziu nici citatul lui Gerald Durrel, naturalist britanic care și-a petrecut o parte importantă a copilăriei pe insula Corfu și care i-a dedicat acesteia o trilogie ce ii poarta numele: “Copilaria mea din Corfu a dat forma vieții mele. Daca as avea darul lui Merlin, i-aș da fiecărui copil darul copilăriei mele”.

Bustul lui Gerald Durrell în Corfu Town

Situată la extrema nord-vestica a Greciei, vis-à-vis de Epir, în proximitatea Italiei, dar mai ales a Albaniei, Corfu este insula cea mai Nordica a Marii Ionice și a doua ca mărime în cadrul compoziției insulare Heptanisa, dupa Kefallonia. Se prezintă ca o forma alungita, de la NV la SE, cu o lungime maxima de 33 de mile de la Capul Agia Ekaterini la Nord și până la capul Asprokavos la Sud. Zona Nordică a insulei este montană, vegheată de piscul Pantocrator, cu o înălțime de 906 metri, în timp ce Sudul se bucură de o varietate de plaje cu nisip fin, lagune și dealuri ce respira prin măslini și chiparoși.

Vechiul fort venețian din Kerkyra

Accesul pe insulă este destul de ușor, datorită apropierii de continent (rutele de ferryboat care pleacă din Igoumenitsa sunt parcurse în 45 de minute până în portul sudic al insulei – Lefkimmi, respectiv o ora și jumătate până în portul orașului Kerkyra (Corfu Town). De asemenea, insula beneficiază de un aeroport pe care aterizează curse charter și chiar low-cost din multe țări. Acest lucru mi-a influențat destul de mult decizia de a vizita pentru prima oara Corfu, în luna mai a anului trecut, iar asta nu a făcut decât să deschidă o cutie plină de surprize frumoase și experiențe inedite…plus revenirea în august, dar și în următorul an.

Să fi fost februarie sau martie când gândul mi-a zburat la aerul proaspăt de mare și la soare și căutam un loc în Grecia în care să mergem de îndată ce se încălzește puțin și care să nu implice un drum mai lung de 1000 de kilometri. Chiar atunci Netflix a introdus primul serial grecesc – “Maestro in Blue”, o adevărată bucurie să auzi din nou limba greacă și să te teleportezi direct în Ελληνικό καλοκαίρι, chiar dacă zilele erau încă scurte și friguroase. Era ceva diferit, având în centru muzica și povestea de dragoste dintre o localnică din insula Paxos, în vârsta de 19 ani, și misteriosul profesor de muzică, venit din Atena cu o valiză plină de secrete ca să organizeze un festival muzical pe frumoasa insula ionica, aflată la doar 7 mile nautice de Corfu. Piperat cu peisaje uluitoare, sunetul cicadelor, mister, crimă, unul din meritele cele mai importante ale serialului, pe lângă coloana sonoră atent aleasa, este chiar promovarea insulelor Paxos și Corfu, unde se împarte acțiunea primului sezon. Și pentru că atunci când se înfiripa o idee și o manifești cu adevărat, în scurt timp ea are șanse mari de materializare, iar noi în 2 luni ne aflam pe feribot spre Corfu. Vremea de extrasezon (ploile abundente care se instalaseră în nordul Marii Ionice preț de 2 zile) nu ne-a descurajat câtuși de puțin, ci, dimpotrivă, ne-a invitat să căutam experiențe diferite.

Astfel am pornit spre Κέρκυρα (Corfu Town) – capitala insulei, oraș ale cărui origini datează din antichitate, mai exact din secolul al VI-lea înainte de Hristos, aspect menționat de istoricul Tucitide. Numele grecesc Κέρκυρα se leagă, conform legendei, de nimfa Korkyra, fiică a râului Asopos, pe care Poseidon, zeul mărilor, a îndrăgit-o și a adus-o pe insulă. Urmașul lor ar fi fost Faiakas (Faiax), cel care a dat denumirea primei populații menționate de Homer ca fiind locuitori ai insulei – feacii. Descoperirile arheologice atestă existența oamenilor pe insulă încă din paleolitic, însă feacii sunt prima civilizație care a stăpânit insula, având origine feniciană și îndeletnicindu-se cu navigația.

Poziția sa la răscruce de vânturi a atras numeroase populații și conflicte rezultând în cuceriri succesive ale acestui teritoriu – corintenii (secolul al VIII-lea î.Hr.), democraticii filo-atenieni (secolul al VI-lea î.Hr.) și pirații iliri (229 î.Hr), după care insula a intrat sub protectorat roman. Urmează apoi o lunga perioada reprezentată de epoca bizantină de la moartea lui Constantin cel mare în 337 e.n., precum și destrămarea Imperiului Roman, până în 1267 nefiind ocolită de invazii succesive. În anul 1204, insula a fost cedată venețienilor, iar în 1214 Mihail Anghel Komminos Doukas, Despotul Epirului, a preluat-o de la venețieni.

Amenințările, cuceririle, negocierile și preluările nu au contenți, o alta etapă de referința din istoria insulei și orașului fiind reprezentată de epoca venețiana între anii  1386 și 1797, perioadă în care venețienii au consolidat forturile orașului și s-au confruntat cu tentativele sângeroase de ocupare din partea otomanilor, între anii 1400 și 1750. Legenda spune că, pe 11 August 1716, un asediu nemilos al otomanilor a fost curmat de o furtună puternică și miraculoasă, atribuită Sfântului Spiridon, devenit de atunci protectorul orașului și sărbătorit printr-o procesiune religioasa în fiecare an pe 11 august. A urmat dominația Republicii Franceze (1797-1799), Statul Heptanisiac (sub ocupație ruso-turca între 1798-1807), ocupația Britanică (1807-1814) și Unificarea cu Grecia în 1864. Nu am vrut sa ne pierdem in hățișul istoriei, dar aceste fapte explică bogăția culturală unică a acestui loc.

Liston-Corfu Town

Corfu Town a amprentat in mine galbenul și cărămiziul clădirilor în stil venețian, străzile cu prăvălii vintage, aromele culinare îmbietoare, viul fucsia al plantelor de Bougavilea pierdut peste balcoanele cu obloane verzi, lenjeria și cearșafurile lăsate la uscat formând punți nesfârșite intre vecini, buticurile de bijuterii cu patină, fotografii alb-negru de altădată, or qumquat confiat, taverna Αχιλεος, un restaurant de familie unde ne-am delectat papilele gustative cu mâncare gătita tradițional, vedeta fiind un ciolan de porc la cuptor, cu legume, sos si mirodenii. Am revenit aici și în august, dar și anul următor. Trebuie să amintesc și de Gelateria unde te întâmpina o vrăjitoare a dulciurilor și zeci de arome și culori de înghețata, topping-uri, bomboane, jeleuri, vis-à-vis de muzeul de muzică care m-a teleportat, desigur, în serialul Maestro…

Punctul de plecare al vizitei in Corfu Town a fost parcarea de la Spianada, o întindere verde împrejmuită de aceasta parcare foarte bine organizată și mărginită de embleme în toate punctele cardinale: la Sud – vechiul fort venețian și vechiul port, în vest parcul, spre nord Liston, o compoziție de clădiri înalte, ridicate în timpul Republicii Franceze, cu o promenadă impresionantă, iar către vest Palatul Sfinților Mihail și Gheorghe, poate cea mai importanta lucrare arhitecturală în stil neoclasic, cu coloane dorice, care adăpostește azi Biblioteca Publica, Arhivele Orașului și Muzeul de Artă Asiatică. Am vizitat acest muzeu și recomand asta oricui pășește in Kerkyra, colecțiile sale conținând artefacte neprețuite din India, China, Japonia, Asia Mijlocie și Culturile Arabe, dar și din alte colțuri îndepărtate ale Asiei, desprinse parcă din povești.

Palatul Sfinților Mihail si Gheorghe, astăzi Muzeul de Arta Asiatica

Desigur nu trebuie să ratați nici Biserica ortodoxa Αγιος Σπιριδονας, cladire care păstrează moaștele patronului spiritual al Insulei și al cărei turn înalt veghează întreg orașul.

Biserica Sfântul Spiridon

 

Fac un salt în timp, în sejurul din august, atunci când ne-am bucurat de o nouă experiență interesantă foarte aproape de Corfu Town, în Kanoni, un loc străjuit de Café Kanoni, de un dig de piatră de unde poți să urmărești  aterizările și decolările de pe aeroportul din Corfu aflându-te la doar câțiva metri sub avioane și de mânăstirea pe apă Παναγια Βλαχερνον. De asemenea, tot de acolo am luat o bărcuța cu care în doar 3 minute am ajuns la Ποντιονησι (Insula Șoricelului), un alt loc emblematic din această zonă.

Revenind la vacanța din mai, în următoarea zi, tot ploioasă, nu doar familia mea, ci parcă și insula însăși mi-a sărbătorit ziua de naștere. Dimineața telefonul arăta pe orice aplicație peste 90% șanse de ploaie, lucrul confirmat și de torentele care parcă nu se opreau. Am căutat astfel o experiență indoor, foarte potrivită și pentru copii: am vizitat Acvariul Corfu, situat în Paleokastritsa. Farmecul feliuritelor vietăți a culminat cu a ține în brațe un piton reticulat. Când am ieșit din clădirea acvariului, nu doar că ploaia încetase, dar norii începuseră să se risipească, dezvăluind o panoramă de poveste – turcoazul ionic al golfului Paleokastrita, împrejmuit de stânci pe care chiparoșii le dominau ca niște stâlpi ai florei locale. Am putut astfel să urcăm până la mânăstirea Panagia, situată pe una dintre aceste stânci, un loc cu energie specială și vedere care iți ia răsuflarea, iar seara a culminat cu un alt miracol al naturii corfiote: am văzut pentru prima oara în viață, licurici.

 Paleokastritsa

Următoarele zile au fost însorite, cu temperaturi din ce în ce mai bune, chiar dacă apa era încă rece. Asta nu ne-a oprit să facem o baie revigorantă în Sidari, lângă Canal D’amour – o altă zonă renumită de pe insula unde se spune că, daca un cuplu reușește să parcurgă înot canalul, va rămâne împreună pentru eternitate. Nu știu ce să spun despre legenda asta, cred că depinde și de vreme, dar marea era suficient de zbuciumată încât să lovească stâncile formând o adevărată “mașină de spălat” naturală. Tot în mai am descoperit și ceea ce avea să fie pentru noi perfecțiunea în materie de plaj (aici am revenit și cel mai des) –  Παραλια Μπουκα, situată lângă golful Lefkimmi, o întindere de nisip fin, intrare foarte lină in apa, multe nuanțe de turcoaz și albastru, foarte limpede, vedere la munții Greciei continentale vis-à-vis plus Ammos Beach Bar – un loc foarte liniștit și cu bun gust.

Bouka Beach

Este esențial să amintesc de localitatea în care ne-am cazat, Petriti, un sat pescăresc din sud-estul insulei. Am stat la o pensiune de familie cu o curte imensă, piscină delimitată de un gard de leandri, dincolo de care ne priveau măslini seculari. Nu doar că și în plin sezon aveam să descoperim că e un loc mai retras, dar magia lui transcende cuvintele – e un golfuleț liniștit unde pescadoarele fac să se îmbine în fiecare dimineață limbi din țări îndepărtate cu mirosul de pește proaspăt prins, unde veliere și catamarane acostează pentru o zi sau poate două și pentru o cină la una din cele câteva Fish Taverna, o plajă de un calm ireal, cu o mică deltă, dar și un colt de pădure mediteraneeana pierzându-și stâncile în mare, toate acestea vegheate de dealuri domoale și, desigur, cu mulți chiparoși.

Petriti

Petriti

Când am părăsit insula, de pe feribot privirea mi se întindea magnetic peste 7 mile, fix spre insula Paxos, insulă pe care nu apucasem să o mai vizităm, acaparați fiind de frumusețea Corfu și probabil că atunci s-a manifestat idea următoarei vacanțe în Corfu, cea din august. Atunci am experimentat o călătorie cu un vapor de mici dimensiuni către uimitoarele grote ale insulei Paxos, apele de un turcoaz electric, clar și ireal al insulei Antipaxos, dar și străzile pitorești ale portului turistic Gaios, principala localitate a insulei Paxos. A fost o vizită scurtă, dar și un vis împlinit

 

Paxos

 Antipaxos

Revenind în Corfu, vara ne-a făcut cunoștința cu noi și noi plaje, dintre care amintesc cu drag de Rovinia (în zona stâncoasă și turcoaz a Paleokastritsei), Agios Gordios (o vastă întindere străjuita de zona muntoasă, dar amenajată cu tot ce iți trebuie pentru plajă, chiar și taverne felurite pe faleza, Issos Beach – o plaja sălbatica cu dune desprinse parcă dintr-un deșert arab, continuându-se cu limba de nisip Chalikounas, situată între mare și lacul Korission, Gardenos beach cu ale sale cuiburi de țestoase și Santa Barbara pentru un apus ca în filme. Tot in zona sudică ne-am bucurat și de vizita grădinilor palatului Achileo – un loc extrem de bogat artistic și cultural ce poarta amprenta și sensibilitatea împărătesei Sissy a Austriei.

Achileo

Probabil ar mai fi multe de spus despre Corfu și cu siguranță multe de vizitat. Cred ca am înțeles  de ce de-a lungul timpului insula a atras turiști din diferite țări. Pot veni aici pentru a-și căuta aici pacea interioară și potențialul neștiut, să descopere și să redescopere minunile naturii și bucuria vieții. Corfu nu pare a fi Grecia, el însă include Grecia cu toate valorile ei, distilat fiind de veacuri de cultura în continuă schimbare, la fel ca marea ce ii scaldă malurile.

AUTOR: Ioana Dumitrascu

 

Zakynthos şi Kefalonia – începe călătoria

Prețul inițial a fost: 29,90 lei.Prețul curent este: 29,00 lei.

Corfu – începe călătoria Berlitz

Prețul inițial a fost: 29,90 lei.Prețul curent este: 29,00 lei.

Gramatica limbii grecești contemporane

Prețul inițial a fost: 42,90 lei.Prețul curent este: 40,00 lei.

Ghid de conversaţie român-grec

Prețul inițial a fost: 42,90 lei.Prețul curent este: 42,00 lei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *