Scris de | Vasilica Anghel
Dacă doriți să vedeți prima parte a acestui articol, o puteți face accesând: Un altfel de concediu – în Thassos pe motoare (prima parte)
Apoi am continuat drumul spre vârful muntelui unde era mai-mai să ne răsturnăm cu acea cutiuță de chibrituri, dar am scăpat teferi și vătămați… Vătămați pentru că la final de drum niciun organ nu mai era la locul lui la cum ne-am bâțâit pe drumul ăla.
Dar tot ce pot să va spun e că priveliștea din vârful muntelui a meritat. Când am ajuns era ceață, nu puteai să te bucuri de priveliște, dar am așteptat și am putut să ne bucurăm de minunată priveliște. Aveai o senzație că ești deasupra lumii, înconjurat de o liniște ce era distrasă pe alocuri de câte o insectă sau o pasăre ce zburdă liberă și fără griji.
Dacă tot am ajuns în vârf de munte am decis că e interesant să vedem ce este și pe partea cealaltă și astfel am pornit spre Kastro, cel mai vechi așezământ de pe insula. Aici mai este o singură familie ce locuiește acolo și dețin o tavernă, Kastro Old-Tavern Cafe. Am găsit aici o zonă liniștită de munte, cu peisaje minunate și cea mai bună mâncare tradițională grecească. Până atunci nu realizasem că îmi fusese dor de mâncarea specifică lor. După ce am mâncat, am primit câte un păhărel de lichid tradițional din partea casei (tsipouro), după care ne-am îndreptat spre cazare.
Seară am încheiat-o cu decizia de a merge la tavernă San Antonio. Am făcut o plimbare până la tavernă, însă pentru a intra imediat trebuia să fi făcut rezervare. Am așteptat până s-a eliberat o masă doar pentru că ne era foarte foame și ne-am interesat dacă mereu se face rezervare pentru a mânca aici. Ospătarii ne-au zis că în mod normal nu se practică acest lucru, însă depinde de număr de clienți și că nu strică să facem acest lucru dacă nu dorm să așteptăm.
Mâncarea a fost foarte bună, așteptarea meritându-se, iar desertul lor a fost cel mai bun pe care l-am mâncat vreodată, iar bonus am primit ceva din partea casei. Surpriză! Încă un desert cu, diverse sortimente de dulceață. Au fost delicioase!
Ei bine, următoarea zi ne-am odihnit și am decis să facem turul insulei pe motoare și să ne reîntoarcem la Kastro și să ne plimbam pe străduțele acelui sătuc la pas. Ne-am echipat și am pornit în plimbare. Au fost porțiuni de șosea ce erau acoperite cu nisip, având impresia că se mutase plajă acolo, dar am mers încet și am trecut fără incidente. Ne-am relaxat pe străduțele orășelului din munte și am admirat priveliștea și construcția caselor. A fost o plimbare în care ne-am bucurat de peisaje și de faptul că în dreapta aveam marea totul timpul, iar în stânga dealuri, orașele sau livezi de măslini.
Seara, după plimbarea de pe insula, ne-am relaxat la barul hotelului,, lângă piscină, alături de o bere (vorba vine doar una😊) și am stabilit cu toții că a două zi, după ce facem check-out-ul de la hotel, în jur de ora 11, să pornim la drum, să prindem ferryboat-ul și să mai vizităm ceva pe continent. M și D au decis să plece spre casă, așa că am stabilit ca pe continent să ne despărțim.
Ne-am trezit dimineață, am băut ultima cafea minunată de la barul hotelului, apoi am împachetat bagajele și, când să coboram în hol, primim mesaj de la M și D că plasele de asigurarea bagajului pe motor au fost aruncate de doamna de la curățenie. S-au dus să caute altele cu fiica proprietarei hotelului, însă nu au găsit. D s-a mai dus să verifice camera încă o dată că să nu uite ceva și când a luat căștile, a observat că M de fapt a pus plasele în cască. Nu voia nimeni să stea în calea sa în acel moment.
Ne-am cerut scuze pentru deranjul cauzat, însă, cum în fiecare grup este cineva zăpăcit, totul a fost dat uitării și pe bună dreptate.
Ne-am luat la revedere de la gazdă noastră minunată. I-am zis că vrem să oprim pe continent să mai vizităm și ne-a recomandat să vedem orașul Xanthi, un oraș vechi, minunat. Am primit și recomandări ce să vizităm, unde să mâncăm și unde să bem o cafea bună. Cu siguranță ne vom întoarce aici și vom revedea acești oameni minunați!
Am pornit la drum, plecând cu o stare de bine, cu amintiri și cu faptul că am cunoscut câțiva oameni minunați care ne-au făcut, prin felul lor de a fi, să vrem să ne reîntoarcem. Am ajuns la ferry, am luat bilete și la fix l-am prins, chiar când era aproape plin.
Am ajuns pe continent, ne-am fixat ruta Xanthi și ne-am despărțit de M și D când am făcut stânga spre oraș. Orașul este unul superb, ce merită vizitat, ne-am oprit să mâncăm o delicioasă mâncarea la Mezebar. După care ne-am plimbat puțin printre străduțele micuțe ale orașului vechi, însă am nimerit fix când toată lumea era în pauză și ne simțeam de parcă ne-am întors în timp, într-un oraș de epoca, unde noi eram singurii locuitori. O încântare, iar dacă nu aveam bagajele și căștile cu noi, totul era autentic.
După ce am pierdut vreo 2-3 ore acolo, am pornit la drum. Când să plecăm din Xanthi, M și D ne-au scris că ei sunt în vama la Makaza și că este aglomerație. Am ajuns și noi la Makaza și am trecut pe acolo fluierând. Dacă atunci când am pornit și am traversat muntele în Bulgaria ne-a fost frig, ei bine, de dată asta am înghețat efectiv, dar nu ne-am oprit. Trebuia să trecem muntele, prin drumul anevoios și întuneric beznă. Așa că am rezistat și, după ce am trecut muntele, am văzut o benzinărie locală și un bar lângă, așa că ne-am oprit în acea parcare pentru a ne dezmorțim.
După ce am trecut vama la Ruse, unde nu am stat decât 10 minute, ne-am oprit la Giurgiu pentru o cafea și la 1:30 am ajuns acasă. M și D au ajuns la ora 1. Dacă rămâneau să viziteze cu noi Xanthi ajungeau cu o jumătate de ora mai târziu, dar au preferat să meargă. Nu știu ce traseu au ales, dar cu toate pauzele noastre ne-au despărțit doar 50 de km.
Am scris toate astea în timp ce beam un freddo cappucino, bucurându-mă de Wi-fi-ul dintr-un loc al insulei.
Cum ți s-a părut experiența cursantei noastre? Tu ai fost în Grecia cu un asemenea mijloc de transport? Dacă nu, poate acest articol ți-a dat puțin curaj. Iar dacă vrei să fii și tu pregătit, asemenea autoarei acestui articol, cursurile online de limbă greacă îți vor da încrederea de care ai nevoie și cuvintele potrivite pe care să le folosești. Te aștept!
